Emma
De curând cineva m-a rugat să mă caracterizez şi am dat cel mai tâmpit răspuns: “las pe alţii să o facă, nu mă laud singură!” Când, de fapt, nimeni nu mă cunoaşte aşa cum o fac eu. Niciodată nu m-am lovit de prea multă iubire de sine, şi îmi place să cred că sunt cât de cât sinceră, deci de ce nu aş spune tuturor cum sunt? Dacă asta este şi părerea altora vizavi de mine cu atât mai bine. Deci… Autocaracterizare!
Nu-s complicată, dar nici uşoară!
Nu-s subţire, dar nici grea!
Nu-s clarvăzătoare, dar nici oarbă!
Nu-s foarte perspicace în “a-i citit pe oameni”, dar nici naivă!
Nu ridic greutăţi, dar le duc.
Nu ţip când mă enervez, dar plâng.
Nu-mi ascund sentimentele, dar nu vorbesc despre ele. Mi le arăt.
Şi când reuşesc să vorbesc despre sentimente, nu le mai am.
Nu-mi place să-l fac pe cel de lângă mine gelos, dar îmi place să-l simt gelos.
Ştiu ce vreau, dar acţionez contrar.
Spun ce vreau, dar aştept să faci altfel.
Îmi place să văd că mă adori, dar aş vrea să mă iubeşti raţional.
Îmi plac surprizele (plăcute), dar nu ştiu să reacţionez la ele.
Sunt dezamăgită, dar încă lupt să schimb ceva.
Deşi lupt să schimb ceva, o parte din mine cedează.
Deşi o parte din mine cedează, chiar şi 1% mă face să merg mai departe.
Deşi iubesc, pot să urăsc cu aceeaşi sau chiar şi cu mai multă intensitate aceeaşi persoană.
Deşi urăsc, niciodată nu aş putea să uit acea persoană.
Nu uit niciodată nicio persoană, fie că mi-a greşit, fie că m-a iubit.
Deşi nu uit, niciodată nu o ţin (re-aduc) în prezent.
Sunt bună (la suflet, aşa îmi place să cred), dar câteodată reuşesc să rănesc foarte uşor.
Deşi pot să rănesc, niciodată nu-mi doresc să o fac. Nici măcar din răzbunare.
Deşi nu-mi propun ceva anume, mai mereu îmi iese. (fie că e vorba de ceva pozitiv, fie că e negativ)
Niciodată nu închei un lucru (deşi cealaltă persoană vrea, încearcă) dacă mai am ceva de spus. Caut orice cale să mă fac auzită.
Deşi nu-mi pasă ce vorbeşte lumea, fac în aşa fel încât să se vorbească ce vreau EU să se vorbească. Las să se audă, ce vreau să audă.
Deşi te las să crezi că ai dreptate, reuşesc să te fac să-mi dai dreptate.
Deşi am impresia că e o decizie de moment, am analizat fiecare firicel înainte de a acţiona.
Deşi planific orice acţiune, reuşesc să fiu spontană în ale dragostei. Mă surprind chiar şi pe mine.
Deşi mă îndrăgostesc nebuneşte, sunt capabilă să văd adevărul.
Deşi sunt capabilă să văd adevărul, când sunt îndrăgostită nu sunt în stare să fiu radicală în decizii.
Deşi nu sunt capabilă să tai răul de la rădăcină, pot să ţin la distanţă.
Deşi îmi place adevărul, mint când consider necesar.
Deşi ceilalţi mă mint, citesc adevărul.
Spun şi fac la fel de multe. Niciodată nu fac prea multe sau zic prea puţine.